Zilele trecute am citit o poveste despre marele mistic hassidic, Baal Shem. Era sãrbãtoare, si hassizii se adunaserã sã se roage, împreunã cu maestrul lor.Un om venise cu copilul sãu retardat. Omul era îngrijorat, stãtea cu ochii pe bãiat, cãci se temea sã nu facã ceva necugetat. Dupã ce rugãciunile furã spuse, bãiatul îl întrebã pe tatã: "Am un fluier, pot sã cânt la el?".
Tatãl spuse: "Categoric nu. Unde ti-e fluierul?".
Bãiatul i-a arãtat cã îl avea în buzunar, iar tatãl a continuat sã stea cu ochii pe bãiat, dar si pe acel buzunar. Cum atunci toatã lumea a început sã danseze, tatãl a uitat de fluier si de bãiat si a dansat si el. Hassizii erau oameni veseli, dansatori - toatã crema iudaismului era acolo prezentã.Când toatã lumea se ruga la Dumnezeu si dansa, dintr-o datã bãiatul n-a mai rezistat. si-a scos fluierul si a suflat în el. Toti au fost socati.
Însã Baal Shem a venit, l-a îmbrãtisat si a spus: "Rugãciunile noastre sunt auzite. Fãrã acest fluier totul era zadarnic, pentru cã acest fluier este singurul lucru spontan de aici. Restul e ritual".
Nu lãsa ca viata ta sã devinã un ritual mort. Lasã sã existe si momente inexplicabile, lasã sã existe si câteva lucruri misterioase, care nu pot fi explicate rational. Lasã sã existe si câteva lucruri care sã-i facã pe oameni sã creadã cã esti putin nebun. Omul care e sãnãtos la minte sutã la sutã e mort. Putinã nebunie alãturi e întotdeauna o mare bucurie.
Fã si câteva lucruri nebunesti. Si atunci sensul va fi posibil.
OSHO - Creativitatea, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu