Se afișează postările cu eticheta vizualizari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vizualizari. Afișați toate postările

luni, 26 octombrie 2009

Frica si Innuendo (Insinuare)
































Acum cateva luni un prieten afland despre studiul meu privitor la influenta fricii asupra fiintei umane mi-a sugerat ca ar fi interesant sa reascult piesa muzicala numita Innuendo, lansata in 1991 de formatia Queen.

Asa am si facut.

Am ramas surprins placut de consistenta spirituala a mesajului din versurile cantecului.

Melodia Innuendo o ascultasem si o reascultasem, in trecut de zeci de ori fara sa imi atraga atentia absolut nimic.


Sectiunea mediana, poate cea mai interesanta a fost scrisa de Freddie Mercury, si adaugata mai tarziu in piesa muzicala.




QUEEN - INNUENDO



While the sun hangs in the sky and the desert has sand - In timp ce soarele se leagana pe cer si desertul are nisip

While the waves crash in the sea and meet the land – In timp ce valurile se sparg in mare si intalnesc uscatul

While there's a wind and the stars and the rainbow – In timp ce exista vant si stele si curcubeu

Till the mountains crumble into the plain Pana cand muntii se sfarama in campii


Oh yes we'll keep on tryin' Oh da, noi vom continua sa incercam.

Tread that fine line Pasind pe acea linie fina.

Oh we'll keep on tryin' yeah O da..vom continua sa incercam, da..

Just passing our time........Chiar trecandu-ne timpul.


While we live according to race, colour or creed In timp ce traim in functie de rasa, culoare ori credinta.

While we rule by blind madness and pure greed In timp ce guvernam prin nebunie oarba si lacomie pura.

Our lives dictated by tradition, superstition, false religion Vietile noastre dictate de traditii, superstitii si false religii.


Through the eons, and on and on De-a lungul veacurilor, si in continuare.

Oh yes we'll keep on tryin'Oh da, noi vom continua sa incercam.

We'll tread that fine line Vom pasi pe acea linie fina.

Oh we'll keep on tryin' O, vom continua sa incercam.

Till the end of time Pana la sfarsitul timpului.

Till the end of time Pana la sfarsitul timpului.


Through the sorrow all through our splendour Cu toata tristetea prin splendoarea noastra

Don't take offence at my innuendo Nu te ofensa de aluzia mea.


............................................................................................................................................................

You can be anything you want to be – Tu poti fi orice doresti sa fii

Just turn yourself into anything you think that you could ever be – Doar transforma-te in orice crezi ca ai putea fi vreodata.

Be free with your tempo, be free be free – Fii liber in tempoul tau, fii liber, fii liber

Surrender your ego - be free, be free to yourself – Abandoneaza-ti egoul – fii liber, fii liber fata de tine insati.

............................................................................................................................................................


Oooh, ooh Oooh, ooh

If there's a God or any kind of justice under the sky – Daca exista un Dumnezeu sau orice fel de justitie sub cerul asta.

If there's a point, if there's a reason to live or die – Daca exista un punct, daca exista un motiv sa traiesti sau sa mori

If there's an answer to the questions we feel bound to ask – Daca exista un raspuns la intrebarile la care simtim dorinta sa le punem

Show yourself - destroy our fears - release your mask – Arata-te tu insuti – distruge frica noastra – arata-ti masca


Oh yes we'll keep on trying – Oh da, vom continua sa incercam

Hey tread that fine line – Hey, paseste pe linia fina

Yeah we'll keep on smiling yeah – Da, o sa continuam sa zambim, da

And whatever will be - will be – Si ce va fi, va fi.

We'll just keep on trying – Noi chiar vom continua sa incercam

We'll just keep on tryingNoi chiar vom continua sa incercam

Till the end of timePana la sfarsitul timpului.

Till the end of timePana la sfarsitul timpului.

Till the end of timePana la sfarsitul timpului.

duminică, 17 mai 2009

Ce ar fi daca noi? -- What if we


MALTA

Versuri             - Gregory Bilsen

Muzica              - Marc Paelinck  

Interpretare   - Chiara







Words of wisdom                    -      Vorbe de intelepciune
Prophets and Quotes             -       Profeti si citate
Wise men talking                    -       Intelepti povestind 
Tales from the old                  -       Basme din vechime

I reach for the stars               -       Ajung la stele 
Wherever they are                 -      Oriunde sunt ele
In darkness                             -       In intuneric

We’re lost                                -       Suntem pierduti
Fading away                            -       Ne stingem 

Refrain:                                             Refren:

What if we                               -        Ce ar fi daca noi
Could be free?                         -        Am putea fi liberi?

Mystify                                     -        Invaluind in mister
Our wisdom in time                -        Intelepciunea noastra in timp
And one day we’ll see             -        Si intr-o zi vom vedea

What if we                                -        Ce ar fi daca noi
Found the key?                       -        Am gasit cheia?

Throw the dice                        -         Aruncati zarurile
Unravel our lies                       -         Dezvaluiti minciunile noastre
And learn how to be                -         Si invatati cum sa sa fiti


All the madness                       -          Toata nebunia
Feeding our soul                      -          Ce ne hraneste sufletul
Take a wild guess                    -          Indrazniti sa ghiciti
Out of control                           -          Fara nicio retinere

There will be a star                 -         Acolo va fi o stea
No matter how far                  -          Nu conteaza cat de departe
Shiiiiii-ning                               -          Straluciii-ind

One day                                   -           Intr-o zi 
We’ll sail away                        -           Noi vom porni intr-acolo

Refrain:                                                 Refren:

What if we                               -            Ce ar fi daca noi
Could be free?                        -             Am putea fi liberi?

Mystify                                    -             Invaluind in mister
Our wisdom in time               -             Intelepciunea noastra in timp
And one day we’ll see            -             Si intr-o zi vom vedea

What if we                               -             Ce ar fi daca noi
Found the key?                      -             Am gasit cheia?

Throw the dice                       -             Aruncati zarurile
Unravel our lies                     -             Dezvaluiti minciunile noastre
And learn how to be              -             Si invatati cum sa fiti

Break:

If you don’t know your destination   - Daca nu stii destinatia ta
Who determines your destiny?         - Cine iti determina destinul?

Refrain:                                                    Refren:

What if we                                     -        Ce ar fi daca noi
Could be free?                              -         Am putea fi liberi?

Mystify                                          -         Invaluind in mister
Our wisdom in time                     -         Intelepciunea noastra in timp
And one day we’ll see                  -         Si intr-o zi vom vedea

What if we                                     -          Ce ar fi daca noi
Found the key?                            -          Am gasit cheia?

Throw the dice                             -          Aruncati zarurile
Unravel our lies                            -          Dezvaluiti minciunile noastre
And learn how to be                     -          Si invatati cum sa fiti.


vineri, 17 aprilie 2009

INTERVIU JOE DISPENZA - partea a doua


(Continuare)  






Veerus & Maxie Devine - Clockism (Original Mix)
Asculta in timp ce citesti»


 O persoana careia nu-i place cum se simte, sa priveasca acest simtamant si sa-si spuna: il pot preda unei minti mai mari, ma pot reinventa pe mine insumi, pot ajunge la eu, cel  ideal .

Lasa-ma sa incep sa gandesc in moduri diferite! Ce carte sa citesc, ce informatie sa primesc pentru a ma inspira, sa incep sa creez o renastere in mine insumi?

 Dar cei mai multi oameni devin dependenti de exterior, sau de droguri, in aceasta ordine.
  
 I: Nu neaparat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Daca persoana doreste, poate creierul sa faca aceste schimbari, in prezenta altor substante chimice, medicamente?
 R: Anumiti oameni au nevoie de medicamente, deoarece exista un dezechilibru chimic in creierul lor. Dar amintiti-va: o schimbare in constiinta produce o schimbare in reactiile chimice, si reactiile chimice sunt emotii si emotiile sunt energie si corpul incepe sa se regleze pe un nou set de reactii chimice.
  
 I: Ce se intampla cand cineva ia antidepresive de mult timp si vrea sa nu o mai faca.

 R: Nu as sfatui pe cineva sa inceapa brusc fara sa studieze putin.

 In cultura noastra definitia conceptului de liber arbitru este atat de bizara! Noi nu avem cu adevarat liber arbitru. Avem optiuni care se bazeaza pe ce cunoastem si asta nu este liber arbitru. Liberul arbitru inseamna sa faci o alegere bazandu-te pe lucruri necunoscute. Problema cu necunoscutul este ca daca traim focalizati pe a supravietui, condusi de adrenalina si cortizon, aceste substante chimice sunt exact cele care ne permit sa ne fie frica de necunoscut. Daca am fi un animal salbatic incercand sa supravietuiasca si vedem, auzim, simtim ceva neobisnuit pentru noi – de exemplu o masina – vom fugi. Deci, cand noi traim condusi de aceste substante chimice de vigilenta (adrenalina si cortizon) niciodata nu vom considera necunoscutul ca o aventura. Atunci, liberul arbitru devine alegerea intre doua marci de medicamente pentru dureri de cap. Asta este singura solutie din acest univers?  

 Daca meditam, aducand continuu atentia inapoi la momentul prezent, concentrandu- ne pe respiratie si fiind atenti, schimband neuro - sistemul “dai si fugi” cu cel de relaxare, vom re-regla neuro - sistemul nostru, vom produce unde alfa in creierul nostru, care apoi vor regla schimbari chimice in corpul nostru.

 Sa luam persoana care ia medicamente - de exemplu prozac. Exista studii care dovedesc ca daca face gimnastica aerobica timp de 6 saptamani este mai bine decat daca ia acest medicament. Persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa se decida. Trebuie sa-si spuna: poate ca sunt depresiv, dar inca trebuie sa fiu capabil sa gandesc mai inalt decat ma simt. In momentele mele cele mai intunecate trebuie sa cred ca acestea vor trece.

 Pe un tomograf excitabilitatea si depresia arata la fel: prima este a privi spre viitor spre ce va veni, depresia este a privi spre trecut si a nu vedea viitorul. Din punct de vedere functional sunt la fel. Cei mai multi oameni care sunt nelinistiti sunt depresivi si invers. Este de fapt a trai in trecut sau in viitor dar nu in momentul prezent.

 Acea persoana care vrea sa renunte la PROZAC trebuie sa invete foarte multe despre sine, despre starile limitate ale mintii, despre depresie, sa cunoasca nuantele ei pentru a face alegeri diferite.

Ajungand la a aplica ceea ce a invatat isi spune : Cum ar fi sa fiu o persoana fericita? Pe cine cunosc in viata mea care este fericit? Ce calitati are? Pe cine admir in viata mea si cu care vreau sa seman? Ce ar trebui sa schimb in mine? Ce ganduri continui sa gandesc incat produc aceleasi substante chimice care ma fac sa ma simt in acelasi mod si sa ajung atat de jos?

 Aceasta descoperire de sine va incepe sa schimbe creierul. La inceput va fi dificil, deoarece mintea neantrenata este ca un cal naravas, dar daca insistam catre acel ideal despre noi insine, nu numai ca vom schimba creierul doar gandind, ci si atunci cand ne spunem: azi nu ma ridic din pat pana cand nu ma simt o alta persoana.

 In momentul in care incepem sa simtim bucurie, ridicare, inspiratie, conditionam corpul fata de o minte noua. Pur si simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Sa memoram acel simtamant pentru ca el este ceea ce suntem cu adevarat. Putem memora acel simtamant la fel de bine cum am memorat suferinta.

 E nevoie de insistenta pentru a ajunge aici, nu putem sa o facem o singura data (se poate intampla si asta, dar persoana trebuie sa fie foarte decisa ca asta se va intampla). De cele mai multe ori cand luam o decizie o facem de genul: ma voi schimba incepand de luni, etc.

 Cand suntem intr-o criza si ne decidem, spunem: asta este, m-am hotarat! Pentru prima oara corpul primeste semnalul: de data asta e serios! Mintea si corpul incep sa lucreze impreuna. Nu trebuie sa asteptam o criza, putem incepe sa facem asta pentru ca ne simtim grozav, suntem intr-o stare de gratitudine, iubim viata noastra si vrem mai multe experiente bune.

 Cand acea persoana care este deprimata incepe sa aplice cunoasterea dobandita, sa faca meditatii, sa faca exercitii de aerobica, incepe sa descopere unele parti din sine insusi (aflate in memoria sa) si sa-si spuna: acea experienta mi s-a intamplat acum 20 de ani si nu am stiut ca de fiecare data cand ma gandesc la ea produc aceleasi substantele chimice ca si cum experienta se produce in acest moment, 20 de ani am conditionat corpul sa fie intr-o stare de depresie. Nu stiu cum sa ma schimb!

  Aceasta persoana trebuie sa se intoarca la evenimentul care a cauzat acea emotie? NU! Tot ce trebuie sa faca este sa dez - memoreze acea emotie. Cand face asta, se uita la acel eveniment si isi spune: acel eveniment a fost exact ce am avut nevoie in acel moment, pentru a ma face cine sunt acum, ca personalitate. Scuzandu-ne pe noi insine ca nu ne schimbam datorita unui eveniment trecut, re - intarim identitatea actuala. In concluzie, trebuie sa trecem de la a gandi, la a face la a fi.
 Am vazut ca se poate! Oamenii se simt eliberati. Atunci creierul isi imbunatateste circuitele si chimia interna, pentru a ne mentine pe noul drum.
  
 I : Imi place cum folositi modelul calculatorului, pentru ca oamenii se pot relationa cu acesta. Sa trecem la nivelul tehnologiei, pentru ca ma ingrijoreaza foarte mult, pe multe planuri. Sa vorbim despre interfata dintre dezvoltarea creierului si jocurile pe calculator, acestea fiind aproape toate foarte violente. Ce impact au asupra creierului uman si a fiintei umane?  

 R: Aceasta este o zona periculoasa!

 Atunci cand copii se joaca pe calculator si impusca pe cineva, arunca ceva in aer, darama ziduri, etc, in momentul in care ei depasesc acel obstacol ridicat de joc, creierul lor produce dopamina. Dopamina este substanta chimica a placerii, stimuleaza centrul recompensei din creier. Astfel, copilul petrece ceva timp cu acest incredibil stimulator al senzatiilor. Daca continua sa faca asta, centrul placerii se recalibreaza la un prag mai inalt, avand nevoie de un pic mai multa dopamina ca sa-l faca sa functioneze. Receptorii din centrul placerii sunt foarte receptivi la aceste substante chimice si daca ii stimulam prea puternic, ei se desensibilizeaza si avem nevoie de mai multe substante chimice pentru ai activa. (La fel se intampla si in cazul in care unul dintre soti tipa la celalalt. De fiecare data el trebuie sa tipe un pic mai tare pentru a capta atentia celuilalt.)

 Daca copilul petrece doua ore jucand jocuri pe calculator, creierul este supus prea mult timp unei astfel de stimulari. Asta impinge la un nivel foarte ridicat pragul de sensibilitate al centrului placerii. Apoi copilul se duce la scoala. Deoarece creierul a produs atat de multa dopamina si uneori adrenalina, atunci cand copilul se afla intr-un mediu obisnuit cu stimuli obisnuiti (de exemplu sa se joace cu cainele, sa se plimbe prin parc cu bunicii), acesti stimuli nu vor activa centrul placerii.
  
 I: La multi copii se poate observa o privire pierduta!

 R: Unii nu mai au o placere din nimic, creierul lor are o chimie interna care nu mai este normala.

 Cand a invata ar trebui sa fie o recompensa in sine, acesti copii nu sunt stimulati, asa ca ei adorm sau descopera ca o buna modalitate de activare este sa intre in necazuri. Cand fac prostii, nivelul adrenalinei creste si au un moment in care sunt foarte alerti. Copii nu sunt constienti ca fac asta, fac ceva ca sa simta aceeasi stare excitata, alerta.

 Ganditi-va ce se intampla peste 10 ani cu acesti copii cand se confrunta cu situatii dificile – si-a pierdut cel mai bun prieten, a divortat, etc – corpul fiind intr-o stare chimica diferita! Ce fac ei ca sa se simta mai bine? In loc sa priveasca inauntrul lor si sa integreze durerea si suferinta, ei se vor intoarce catre exterior, catre ceva dinafara care sa-i aduca in starea excitata: poate droguri.

 I: Spuneti-ne ceva despre ciclurile de violenta ca rezultat al starii de excitatie si desensibilizare.

 R: Asta se numeste a programa si programarea creierului se face prin repetitie. Este un proces inconstient.

 Iei un grup de oameni si le spui: iata 5 cuvinte, va rugam sa formati o propozitie cu ele. Daca aceste cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, dupa ce au scris propozitia pleaca de acolo in starea descrisa de cuvinte. Ei nu isi dau seama ca sunt asa, se petrece sub nivelul mintii constiente.

 Deci, creierul incepe sa fie programat intr-un anumit mod datorita stimularii excesive si acea stare devine normala. Cand se petrece asta, se pierde contactul cu realitatea.
  
 I: Genul acesta de oameni nu sunt utili in armata, datorita nivelului lor mare de conditionare?
 R: Da. Daca tu sau eu vedem pe cineva ca este impuscat, vom avea o reactie foarte severa, inclusiv la nivel chimic. Pe termen lung, daca te conditionezi pe tine suficient de mult, vine un moment in care daca apesi pe tragaci nu mai ai aceste reactii puternice. Cei mai buni tragatori de elita sunt asa.
  
 I: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, sa poata fi programati in aceasta directie?
 R: Nu exista lucruri clare care sa dovedeasca asta, dar putem specula zicand ca daca se impinge mai sus pragul centrului placerii, atunci exista posibilitatea ca acestia sa devina dependenti de lucrurile exterioare lor. Astfel se schimba valorile lor, morala lor si in final devin foarte controlabili.
  
 I: Sa vorbim de mintea care se dezvolta, creierul dezvoltandu- se pe deplin abia la 25 de ani. Ce se intampla cu o persoana care si-a petrecut foarte mult timp cu jocurile pe calculator, inclusiv in perioada dezvoltarii sale sociale? Problema multor tineri este lipsa capacitatii de a se putea relationa din punct de vedere social.

 R: Se intampla asta deja.

 S-au facut niste experiente pe copii care se joaca mult pe calculator. Li s-a spus: iti dam un dolar daca te opresti din joc ori de cate ori suna clopotelul. Copii au fost incantati sa participe la experiment pentru a castiga usor niste bani. Rezultatul a fost ca nici unul nu s-a oprit. Ei spuneau: stai asa, inca putin, inca o secunda! Nu puteau sa se opreasca. Dependenta este ceva din care nu te poti opri.

 Noi avem capacitatea de a citi semnele sociale, intr-un mod non - verbal. Daca incepem sa devenim bidimensionali cred ca ne pierdem bucuria vietii. Daca toata aceasta placere este data de niste puncte care se misca pe un ecran si pe care creierul le interpreteaza ca ceva placut, ca o recompensa, atunci cand va veni momentul sa traim in lumea reala vom deveni aproape inapti.
  
 I: Asta seamana cu un tip de autism social!
 R: Da, asa este.
  
 I: Referitor acum la adulti. In domeniul pornografiei exista o stimulare extrem de inalta. Ce se intampla in relatiile in care s-a introdus pornografia de unul dintre parteneri, sau de amandoi?

 R: Pe masura ce imbatranim si traim avand puternice dependente emotionale (budistii le numesc atasamente emotionale), cu cat suntem mai dependenti de emotii, cu atat mai mare este discrepanta intre cum ne prezentam celorlalti si cine suntem cu adevarat, cum simtim cu adevarat. Intre aceste doua nivele sunt simtamintele cu care traim fiecare zi. Cu cat suntem mai dependenti, cu atat mai mare este aceasta discrepanta. Avem nevoie de mediul, oamenii, locurile, lucrurile, experientele care sa ne reaminteasca cine suntem. Fugind de acest gol avem acest simtamant si nu stim cum sa-l facem sa dispara.

 In criza varstei de mijloc ne cumparam o masina noua, ne facem o noua relatie, ne ducem la un club nou, in vacanta, avem nevoie de lucruri si oameni noi, toate acestea folosind mediul exterior, pentru ca sa incercam sa ne amintim cine suntem si sa facem sa dispara acel simtamant ca suntem neimportanti, nefericiti. In aceasta criza ne dam seama ca nimeni si nimic nu ne va face fericit si putem sa prezicem destul de bine cum ne vom simti.

 Urmatorul nivel sunt dependentele: pornografie, cumparaturi, jocuri video, jocuri de noroc, droguri, alcool. Ceva va face ca acel simtamant de gol si durere sa dispara si sa dispara repede. Dar, se aplica aceeasi lege. Data viitoare e nevoie de un pic mai mult pentru a-l face sa dispara. Acest tip de dependenta in care se pierd oamenii, este cel mai bun lucru pe care stiu sa-l faca pentru ca sa dispara acel simtamant. Adevarata schimbare incepe cand ne uitam la acea emotie, cand incepem sa o definim si sa o dez - invatam.
 Persoana care devine dependenta de pornografie si e puternic stimulata, cu timpul, poate deveni dependenta de alcool. Efectul este ca va incerca sa gaseasca noi moduri diferite pentru a crea un nou simtamant, intr-un mod diferit dintr-o experienta similara, consumata. Asa ca ajunge la o limita, dar continua sa o impinga la extrem pentru a avea acel stimul, pentru ca nu stie cum sa faca sa dispara golul.
 Rezultatul final este ca traim intr-o societate foarte nerealista, unde devenim cautatori ai placerii. Avem tendinta sa cercetam mediul inconjurator si sa ne indreptam catre lucrurile care ne fac sa ne simtim bine si ne aduc confort si sa ne departam de lucrurile care ne fac sa ne simtim rau si ne aduc disconfort. Este o stimulare de baza, durere – placere. Aceasta conditionare se petrece si in lumea animala, pentru supravietuire.
  
 Dar daca am inteles ca schimbarea este un proces inconfortabil, ce vom face atunci? In momentul in care nu se simt bine, cei mai multi oameni se reintorc la ce le este familiar si incearca sa creeze un simtamant nou care sa-i faca sa se simta mai bine, astfel incat sa se simta mai mult ca fiind ei insisi. Aceste persoane nu se vor schimba niciodata. In momentul in care se rup de acea continuitate chimica intre gand si simtamant, nevoie si suferinta, corpul intra in haos. Deci, in loc sa se schimbe, aceste persoane alearga catre ceva care sa faca sa dispara simtamantul de gol si durere.

 Se poate trece de la jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar motivul adevarat care-i face pe oameni sa faca asta este ca exista un simtamant terifiant si nu stiu cum sa-l faca sa dispara.

 I: In conditiile crizei economice, toate acele optiuni exterioare de a trai de placere s-ar putea sa dispara, pur si simplu pentru ca nu mai avem mijloacele financiare sa ni le procuram. Ce va asteptati sa vedeti la nivelul maselor?

 R: In mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni actionand intr-un mod ilogic, pentru ca nu mai pot avea excitarea obisnuita din stimulii exteriori (jocuri pe calculator, masini noi, etc). Stiti, confort, consum, convenabil, capitalism, toate C-urile! Cand aceste lucruri ne sunt luate ne raman valorile. Oamenii care au fost dependenti se vor afla in situatia de a se trezi foarte repede sau a pierde controlul.
  
 I: Care este reteta dumneavoastra ca sa iasa din aceasta situatie, sa se intoarca la umanitate ? Sa se intoarca la a se cunoaste pe sine?

 R: Cand traim crezand ca ceva din afara noastra ne face fericiti si incercam sa acumulam lucruri, nu facem decat sa intarim ego-ul. Daca traim folosind doar substantele chimice pentru supravietuire (ceea ce fac cei mai multi oameni, toata ziua), acele substante chimice produc agresiune, manie, frica, durere, neliniste, suferinta si alte variatiuni pe aceeasi tema. Aceste substante chimice ne determina sa ne concentram toata atentia noastra pe corpul nostru, sa devenim foarte constienti de mediul inconjurator si foarte preocupati de timp.

 Nu suntem prea mult diferiti de un animal care este vanat de un pradator. Pentru a iesi din acea situatie, animalul trebuie sa protejeze sinele - identificat cu trupul – trebuie sa o faca foarte repede si trebuie sa priveasca foarte atent mediul inconjurator, ca sa stie in ce directie sa fuga. O emisie puternica de adrenalina il ajuta sa faca asta.

 Noi traim toata ziua in mod inconstient sub influenta acestor substante chimice, deoarece ne putem astepta sa se petreaca ceva, putem anticipa ca se va petrece ceva. Cand aceste previziuni se indeplinesc ne felicitam singuri spunand: vezi ce destept am fost! Dar, ce se intampla cand anticipam un eveniment si acesta nu se petrece? Atunci apare depresia, nelinistea, insomnia. Noi putem activa raspunsul la stres doar prin gand si cand nu putem sa-l oprim, ajungem la dezechilibru, boala. Cu timpul, acele substante chimice deregleaza genele si corpul si astfel se creeaza bolile.
  

 Cealalta stare a mintii in care traim se numeste creatie. Cand te afli cu adevarat in aceasta stare, uiti de tine insuti. Nu mai exista sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat in ceea ce faci incat gandul devine experienta unui alt sine.

 Acele persoane care traiesc in modul de supravietuire sunt centrate doar pe ele, vorbesc despre problemele lor, se gandesc la ele. Asa se comporta oamenii care gandesc aceleasi lucruri, fac aceleasi lucruri si se asteapta ca ceva sa se schimbe in viata lor, pentru ca aceste substante chimice ne intorc catre actiuni primitive si activeaza circuitele necesare pentru asta. Razboiul, competitia, politica, toate sunt doar versiuni diferite ale acestor substante chimice.

 Starea adevarata de creatie implica un nou set de substante chimice care se relationeaza cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare inalta. Acestea nu se gasesc inafara noastra ci inauntrul nostru.

 In starea mea prezenta de ignoranta, atat cat am evoluat ca fiinta umana, pot spune ca atunci cand am experimentat acele momente, sau cand am devenit bucuros fara nici un motiv, bucuria era in mine, nu aveam nevoie de nimeni si de nimic si ma bucuram de mintea mea, aveam tendinta sa nu fiu egoist.

 Cand eliminam barierele, blocajele acelor stari emotionale ale mintii care ne mentin in starea de a intari ego-ul, cand „desfacem” ego-ul, identitatea noastra, atunci patrunde lumina prin noi si avem tendinta sa adoptam acele caracteristici ale puterii din fiinta noastra, ale mintii superioare: sa fim bucurosi, generosi, altruisti, iubitori, inspirati, rabdatori.

 Cred ca adevarata noastra misiune in viata este sa exprimam acea putere din noi prin noi, sa eliminam barierele, blocajele. Cand facem asta, exista o tendinta mai mare in natura noastra ne - egoista sa manifestam unele dintre acele calitati de care are nevoie lumea noastra pentru a se schimba.

- Final -

Traducere Viorica Mocanu

joi, 16 aprilie 2009

Interviu cu Joe Dispenza - Prima parte








Veerus & Maxie Devine - Clockism (Original Mix)
Asculta in timp ce citesti»

Dr. Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonisti ai  filmului               " What the bleep do we know?", unde expune inspiratul punct de vedere despre  "Cum sa-ti construiesti ziua intr-un mod pozitiv".

 Dar cunoasterea sa despre creier trece mult dincolo de acele scurte  secvente din film.Doctorul Joe Dispenza ne explica in acest interviu cum lucreaza  substantele chimice in creierul nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri  si modele comportamentale si ce poate fi facut pentru a depasi aceste tipare. El ne explica cum proliferarea jocurilor video violente este un pericol  pentru societate.

 

  I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata  dumneavoastra care v-a fortat sa faceti eforturi pentru a va recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?

  R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la concurs de triatlon si cand ma indreptam cu bicicleta catre o intersecti,  un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o fara sa ma asigur  si in acel moment a trecut o masina care "mi-a mancat" bicicleta si a  incercat sa "ma manance" si pe mine.

  In urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana, multiple fracturi, fragmente osoase in maduva spinarii si cateva vertebre intr-o  stare foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul de grav, nu credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o interventie  chirurgicala complexa, in care sa-mi introduca o tija pe toata lungimea  coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca trebuie sa port ghips cel  putin jumatate de an.

Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenti, am  luat decizia sa nu ma operez, ceea ce i-a facut sa creada ca mi-am pierdut  mintile. Nu puteam sa-mi imaginez cum voi trai restul vietii cu un  handicapat.

  Am trecut de la modul meu de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera, conducand masini sport, etc, la cu totul altceva, fiind  imobilizat la pat, stand cu fata in jos.
 
  Principiul in care credeam atunci si inca cred si acum este ca puterea  care a creat corpul vindeca corpul . Momentul in care am luat decizia a  fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat ca pot aplica acest  principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea practica,  incat sa vad daca pot crea unele efecte in corpul meu. Nu mai aveam nimic  altceva de facut.
 

Am luat doua decizii:

  Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.

A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie cu  ea, sa interactionez cu ea, sa-i dau un model, niste instructiuni.

  Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re -cream in mintea mea  fiecare vertebra in parte. Acesta era planul pe care doream sa-l vada  subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o frica, o temere,  un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de la inceput. O vigilenta  absoluta. Dupa cateva saptamani procesul a devenit mai usor. Cand am  reusit sa creez acea imagine in intregime, fara nici un alt gand care sa  ma distraga, era ca si cum am atins tinta, ceva era la locul lui. Si am  fost atent la asta!
  Dupa o perioada, am inceput sa observ niste schimbari si procesul a  devenit din ce in ce mai usor, durand din ce in ce mai putin timp. Ce nu  stiam in acel moment era ca imi cream noi legaturi in creier. Cand am  inceput sa observ schimbarile masurabile in corpul meu - referitoare la  durere, senzatii fizice - stiam ca realizasem ceva.

  In zece saptamani si jumatate m-am intors la birou, la munca mea, avea  pacienti, mergeam, nu aveam nici un ghips si nu facusem nici o operatie.

  In acea perioada, in noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine: daca voi fi in stare sa merg din nou, atunci voi  studia toata viata mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul de  minte mai presus de materie.
 
  I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa inteleaga cum  functioneaza creierul, cum interactioneaza cu mintea superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris: "daca iti schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca creierul se schimba".
  Putem sa intram in detalii? Ce inseamna asta? Cum se aplica asta?

 R: Conceptul de neuro - plasticitate ne spune ca ori de cate ori invatam ceva nou, facem noi conexiuni prin sinapse. Invatarea creeaza aceste  conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste circuite . E nevoie de  cateva repetitii pentru a face ca grupuri de neuroni sa inceapa sa creeze  relatii pe termen lung. Conceptul de evolutie a creierului se refera la a  invata lucruri noi si a avea experiente noi (astfel imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un calculator).

  Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand creierul este in actiune, cand lucreaza.  Mintea este ceea ce face creierul . Avem milioane de neuroni adunati  impreuna si un neuron mediu are aproximativ 40.000 de conexiuni. Deci  producem nivele infinite de minte, schimband secventele, modelele si  combinatiile in care acesti neuroni emit, se leaga. Cand schimbam mintea,  determinam creierul sa lucreze diferit. 

Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit impreuna se  leaga impreuna . Daca zilnic emitem aceleasi ganduri, facem aceleasi  actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul nu se schimba  niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini si ganduri fixe.

  Prin insistenta si repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si de modele. Acea structura finita neuro - chimica care  se dezvoltata astfel, noi o numim "cutia creierului". Incepem sa gandim in  interiorul cutiei, prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin propriile stari mentale si sentimente.

  Cum sa gandim "inafara cutiei"? Trebuie sa incepem sa invatam  informatii, sa facem alte circuite. Acele noi conexiuni devin materialul  de baza care va incepe sa-i permita creierului sa exploreze posibilitati,  sa prognozeze evenimente, sa examineze "dar daca...", "cum ar fi sa...". 

Daca facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un raspuns, atunci se activeaza lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam cunostintele pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu  experientele avute si sa le imbinam in noi paradigme, noi idei si sa facem in mod concret o noua minte.

  Daca suntem capabili sa schimbam mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi secventa, in aceeasi combinatie, atunci grupuri  de neuroni se vor aduna in modele noi si astfel schimbam creierul. Deci, cand schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce creierul se  schimba - anatomia si circuitele sunt diferite - este mai usor sa schimbam  mintea. Asa imbunatatim hardul (la fel ca la un calculator), cand schimbam  mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in sine.
 

  I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii creierului si in procesul despre care ati vorbit. De exemplu, invatarea unei limbi straine - sa zicem italiana. Ce se intampla atunci?  Explicati-ne un pic, ca sa intelegem.

  R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa trecem de la a gandi la a face la a fi . Creierul care gandeste este neuro -  cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma  sinuoasa poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este  creierul nou, creierul care gandeste cand invatam informatii noi, fapte,  semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem invata toate  cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem asculta niste inregistrari audio, totusi toate aceste informatii sunt inca stocate  in creierul care gandeste.

Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa personalizam, sa demonstram, sa ne modificam cu  adevarat comportamentul. Cand facem asta vom avea o noua experienta. Cand  traim acea experienta noua, cand suntem in mijlocul ei si folosim toate cele 5 simturi, iar informatiile de la simturi se duc catre creier prin  cele 5 cai diferite, atunci neuroniI se grupeaza si forteaza creierul sa  elibereze substante chimice.

 Acele substante chimice se numesc sentimente. In momentul in care avem un
 sentiment nou, inseamna ca avem o experienta noua. Sentimentele si  emotiile sunt produsul final al experientelor.
 
  I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o cafenea  italieneasca si gustam un cappucino incredibil si incercam sa vorbim  italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e complet.
 

R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este pentru corp. Trebuie sa invatam corpul ceea ce mintea a inteles intelectual .  Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier (numit creierul  limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se activeaza. Acum  lucreaza doua creiere impreuna. Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu chelnarul in italiana, interactionand, experienta face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut in  afara noastra. Astfel, corpul primeste un nou semnal chimic.

 Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant si sa spunem ca stim italiana fluent. Trebuie sa fim capabili sa repetam experienta.

Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini de dorinta, atunci,  peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este creierul "a fi",  trecem de la "a face" la "a fi". Acest al treilea creier este cerebelul,  subconstientul. El ne permite sa tinem minte abilitati, reactii  emotionale, comportamente, conditionari, amintiri asociate. Daca practicam  asta de suficiente ori procesul devine subconstient, conditionand neuro - chimic corpul sa le memoreze, impreuna cu creierul constient.

  Un exemplu: atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne  amintim un numar de telefon, corpul il stie si il formeaza.
  Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei,  atunci cand trupul devine minte . Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient, numit sistemul "a fi".
 

Pe la 35 ani, cand suntem in acest sistem, aproape 90% din cine suntem  este legat de comportamente, programe automate. Un exemplu in care corpul  si mintea lucreaza in opozitie: o persoana vrea sa fie fericita, dar a  suferit si a memorat acea stare emotionala (poate timp de 20 de ani).

 Referitor la exemplul cu limba straina: daca continuam sa practicam, va  sosi un moment in care nu ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un  model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand ajungem la acea stare  de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru  nervos si nu mai presupune nici un efort.
 

  I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la  disperare. Cum incepem sa abordam problema, care este modul cel mai  eficient de a iesi din acest mecanism?

  R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare data cand sunt la un interviu sau la televizor si mai sunt doar cateva minute,  realizatorul ma intreaba "Cum sa ne schimbam?" Eu ii raspund sa vina la  cursurile mele.

  De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica.

Gandurile  bune emit anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit substante care ne fac sa ne simtim negativi.

  Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in  creier care activeaza circuite care incep sa ne faca sa ne simtim exact in  modul in care gandim .

  Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In  momentul in care incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul  este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa gandim in modul in  care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa  simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.

  Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare de a fi in  care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem  gandi mai bine decat ne simtim.

  Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.

  O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem subconstient despre care am vorbit. Se  poate spune constient "vreau sa fiu fericit" - mintea, intelectul, spune  asta - dar corpul a memorat nevoie si suferinta.

Deci mintea si corpul  lucreaza in opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.

  Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in  sistemul de operare. Trebuie sa incepem sa gandim independent de mediul  inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale, sa ne permitem noua  sa intram in acea lume subconstienta.
 
  I: Cum arata, cum functioneaza ea?

  R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee.

  Acelasi sistem al creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a  face la a fi, este acelasi sistem care ne permite sa invatam sa  experimentam si sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet. Ajungem la  o anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa fim  constienti de ele. Astfel, avem un anumit comportament fata de fiecare  persoana pe care o intalnim, avem o anumita strategie cum sa actionam in conditii diferite.

  Ce se intampla pe termen lung, este ca in momentul in care aceste programe se desfasoara (la fel ca si programele din calculator atunci cand incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea constienta  pentru a le schimba este ca si cum am tipa la calculator sa se opreasca,  sa nu mai ruleze programele.

Calculatorul va merge mai departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de operare si sa il schimbam.

  Scopul meditatiei, al calatoriei interioare este de a trece de mintea  egoista, care se bazeaza pe analiza amanuntita si critica, ce gandeste  fiind focalizata pe supravietuire. 

In tibetana cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face cunoscut. Unul dintre privilegiile de a fi fiinte umane este ca putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra propriilor noastre  actiuni si putem privi constient cum ne comportam si cum simtim.

  Astfel, daca incepem sa devenim familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente, daca incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente inconstiente si le facem constiente, daca incepem  sa observam cum simti, cum actionam si gandim (acest concept numindu-se  metacunoastere) , atunci putem sa ne modificam comportamentul in mod  constient si sa facem un plan cum vom gandi si vom actiona in aceleasi  circumstante.
 
  I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand
  observati fiecare gand, simtamant care aparea.

  R: Daca servea scopului meu sau nu.

 Intram in sistemul de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu mai permitem ca mediul inconjurator sa activeze aceleasi circuite in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi lucruri, mergem  in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand eliminam mediul inconjurator si incepem sa gandim independent de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe inconstiente.  Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se micsoreaza, creierul  nu mai este focalizat pe supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De  fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa ne dea informatii.

  Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de neincredere,  de indoiala fata de noi insine, atunci putem "preda" aceasta atitudine puterii din noi.

  Daca poti sa creezi 10 milioane de celule intr-o secunda inseamna ca sti mult mai multe decat mine sau tine. Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii chimice pe secunda intr-o singura celula inseamna ca ai o vointa  impresionant de mare. Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa  iubesti viata mai mult decat o face acea persoana. Daca egoul si personalitatea vor sa moara, atunci ceva mult mai mare decat suntem noi ne  iubeste neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.

  Aceasta minte superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne sustine indiferent de cum suntem. Campul cuantic este campul care mentine  inteligenta care mentine Pamantul in miscarea de rotatie in jurul Soarelui  si este aceeasi inteligenta care face ca inima noastra sa bata.

  Cand incepem sa trecem catre starea de a fi, deoarece am inceput sa  invatam, sa experimentam, sa memoram noi emotii si sa le dez - invatam pe  cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla (deoarece am  facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce "predam" acea stare  emotionala care ne limita, este ca putem sa ne reinventam pe noi insine.

  Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca ca putem  schimba creierul doar gandind in mod diferit.

Cati oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta?

Putini si stiti de  ce?

Pentru ca in trecut, ori de cate ori am avut un sentiment neplacut,  modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam de altceva: sa ne uitam  la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel lucru exterior noua, produce  in corpul nostru o schimbare chimica de moment si ne face sa ne simtim mai  bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient (prin asocieri subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei persoane, acelui program ce ne schimba in interior si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine statator si asta este ceea ce creeaza  identificari si asocieri puternice.

Traducere Viorica Mocanu

joi, 15 ianuarie 2009

Stiinta crearii propriei realitati


In 1633, un batran astronom italian, Galileo Galilei, a fost dus in fata inchizitiei romane, judecat, gasit vinovat de erezie si condamnat sa-si petreaca tot restul vietii in inchisoare.


Care a fost delictul lui Galileo? A sustinut ideea, propusa cu un secol inainte de catre marele astronom catolic Nicolaus Copernicus, ca Pamantul nu este centrul sistemului solar. De fapt, spunea Galileo, este invers. Soarele este in centru, iar Pamantul este doar una dintre nenumaratele planete care se invartesc in jurul sau.

Aceasta idee a fost considerata ca fiind diamentral opusa pozitiei adoptate de Sfanta Scriptura. Galileo a fost obligat sa-si renege in mod public vederile si cartea sa continand ideile ofensatoare, Dialog cu privire la cele doua sisteme principale ale lumii, a fost interzisa. Sentinta batranului a fost comutata ulterior in arest la domiciliu si el si-a trait restul zilelor sechestrat in vila sa din apropierea Florentei, unde in cele din urma a orbit.

Cu toate acestea, ideile lui Galileo au supravietuit si modelele matematice si experimentele meticuloase pe care le-a desfasurat in incercarea de a intelege natura au pregatit terenul pentru evolutia ulterioara a stiintei moderne. Trei secole mai tarziu, un fizician german pe nume Albert Einstein l-a numit tatal stiintei moderne.

Din vremea lui Galileo si pana in prezent, observatiile exacte ale oamenilor de stiinta au contribuit la alcatuirea unei imagini globale a lumii foarte asemanatoare unui mecanism de ceas foarte complicat, in care nu-si gaseau locul din punct de vedere practic idei cum ar fi suflet, spirit sau constienta.

Filozoful si matematicianul francez René Descartes, un contemporan al lui Galileo care este privit astazi drept tatal filozofiei moderne, a declarat ca cea mai buna metoda de cunoastere a lumii ar fi prin impartirea ei in doua: lumea obiectiva sau materiala, guvernata de principiile stiintei, si lumea subiectiva a mintii si a sufletului, care este domeniul bisericii.

Descartes este in mod special celebru pentru maxima "-Gandesc, deci exist".

Dar, adevarul este ca partea cu ganditul i-a cam dat de furca, dupa cum le-a dat de furca multor oameni de stiinta in secolele ce au urmat.

Cum anume gandim? De unde ne vin gandurile?

Cum genereaza constienta particulele de materie care constituie creierul nostru?

Raspunsurile la aceste intrebari deschid o lume complet noua a posibilitatilor legate de ceea ce putem realiza in viata.


O lume intr-un atom

In generatiile ce le-au urmat lui Galileo si lui Descartes, Sir Isaac Newton a dus mult mai departe ideea ca natura este o masinarie, detaliind legile precise care guverneaza modul de functionare a acesteia. Toata fizica clasica si, de fapt, toata stiinta moderna se sprijina pe aceasta fundatie creata de Newton. Legile miscarii, dupa cum le-a definit el, au facut posibila dezvoltarea tehnologiei moderne, de la simplele motoare cu aburi pana la sondele spatiale care analizeaza probe din solul planetei Marte.

Dar, in cele din urma, oamenii de stiinta au atins limitele abordarii newtoniene a lumii. Pe masura ce instrumentele lor au devenit din ce in ce mai sofisticate, explorarea din ce in ce mai profunda a lumii fizice i-a condus adanc in inima atomului, acolo unde natura realitatii s-a dovedit a fi cu totul diferita de orice si-ar fi imaginat Newton si Descartes. 

Spre sfarsitul secolului douazeci, oamenii de stiinta au inceput sa cerceteze lumea din interiorul nucleului atomului si au fost socati sa descopere ca, la nivel subatomic, lumea fizica nu se comporta deloc asa cum a stabilit Newton. De fapt, atomul insusi s-a dovedit a fi un soi de iluzie. Cu cat savantii priveau mai indeaproape, cu atat parea sa nu se afle acolo in realitate.

In momentul in care viziunea asupra atomului s-a scindat, fundamentul fizicii clasice s-a dezmembrat si el. Viziunea noastra asupra modului in care functioneaza lumea a suferit o transformare radicala. 

Totul este energie!

Cand spunem numele Albert Einstein, la ce va ganditi? Probabil va ganditi la coama salbatica de par alb sau la fotografia celebra in care distinsul fizician scoate limba. Sau poate ganditi, pur si simplu: geniu. Dar, oricare ar fi imaginea pe care o aveti in minte, cu siguranta veti mentiona si formula E = mc2.

Cum se face ca o formula matematica referitoare la o teorie sofisticata poate fi atat de celebra incat si cei care nu au nicio legatura cu stiinta o pot recunoaste imediat? Pentru ca, prin aceasta simpla ecuatie, Energia egal masa ori viteza luminii la patrat, Einstein a sfaramat secole de gandire si a modificat radical viziunea noastra asupra modului de functionare a lumii.

Unul dintre motivele pentru care ideea lui Einstein a avut un asemenea impact transformator este ca, pentru prima data, s-a demonstrat ca energia si materia nu numai ca sunt legate, dar se si pot transforma una in cealalta in orice sens. Astfel, lumea eleganta si dintr-o bucata a fizicii clasice newtoniene a fost obligata sa se dea la o parte si sa faca loc lumii vagi, ciudate, aproape de neimaginat, a fizicii cuantice. 

Fizica cuantica studiaza modul in care functioneaza lumea la cea mai mica scara, la un nivel sub cel al atomului. Atunci cand oamenii de stiinta au studiat natura realitatii la o scara din ce in ce mai mica, s-a intamplat ceva cu adevarat ciudat. Cu cat patrundeau mai adanc in realitate, cu atat aceasta parea sa dispara din imagine. Cautarea celei mai mici particule de materie a condus la descoperirea unor mici pachete de energie distincte si totusi evazive, pe care fizicienii le-au denumit cuante.

Descoperirea magistrala a lui Einstein se reduce la urmatoarele: Totul este energie.

O piatra, o planeta, un pahar cu apa, mana ta, orice poti atinge, gusta sau mirosi este alcatuit din molecule, care sunt alcatuite din atomi, care sunt alcatuiti din protoni, electroni si neutroni, care, la randul lor, sunt facuti din nimic altceva decat pachete de energie.


Iar ceea ce au descoperit fizicienii are absolut totul de a face cu felul in care veti crea viata pe care o visati punand bazele afacerii voastre visate. Pentru ca, o data ce stim ca totul este energie, ca nu exista absolut nicio diferenta intre materie si energie, granitele intre lumea fizica si lumea gandurilor noastre incep si ele sa dispara.

Citind gandurile lui Dumnezeu.

In decadele ce au urmat teoriei lui Einstein, noua fizica cuantica a inceput sa scoata la iveala unele lucruri foarte ciudate. Micile pachete de energie cunoscute drept cuante demonstrau comportamente bizare, inclusiv abilitatea neasteptata de a se influenta unele pe celelalte, o proprietate numita combinare.

In cartea sa Stiinta si campul akashic, fizicianul Ervin Laszlo descrie o serie de experimente desfasurate de specialistul in detectoare de minciuni Cleve Backster. Backster a prelevat cateva celule sanguine albe din gura subiectilor si le-a cultivat intr-o eprubeta. A mutat apoi culturile in locatii indepartate, la mai mult de sapte mile distanta. A atasat detectoare de minciuni culturilor si a efectuat a serie de experimente cu subiectii sai.

In unul dintre aceste teste, el arata subiectului un program de televiziune care descria atacul japonez de la Pearl Harbor din 1941. Subiectul era un fost puscas marin care chiar s-a aflat la Pearl Harbor in timpul atacului. Atunci cand a parut pe ecran fata unui puscas marin, fata subiectului a tradat o reactie emotionala si, exact in acelasi timp, acul detectorului de minciuni aflat la sapte mile distanta de locul experimentului s-a miscat, exact cum ar fi facut-o daca ar fi fost bransat la persoana in cauza si nu la o eprubeta aflata la mare departare, continand o cultura din sangele acesteia. 

Cum este posibil un asemenea lucru? In limbajul fizicii cuantice, particulele din corpul puscasului marin sunt inca conectate sau combinate una cu cealalta si, oricat de departe s-ar afla una de cealalta, ele vor continua sa se influenteze reciproc. De fapt, acest efect pare sa aiba loc cu o viteza mai mare decat viteza luminii, ceea ce incalca una dintre regulile de baza ale lui Einstein.

Oamenii de stiinta au denumit aceasta capacitate naucitoare de conexiune instantanee nonlocatie. Einstein avea un termen mult mai putin tehnic atunci cand se referea la ea. Ii spunea actiune inspaimantatoare de la distanta.

O descoperire bizara: gandul influenteaza materia.

La interval de douazeci de ani dupa activitatea revolutionara a lui Einstein a avut loc o alta revolutie globala, la fel de cutremuratoare ca si cea provocata de Einstein. A inceput cu doi dintre primii pionieri ai lumii cuantice, fizicianul danez Niels Bohr si protejatul sau, Werner Heisenberg.

Bohr si Heisenberg au studiat comportamentul enigmatic al acestor particule subatomice minuscule si au descoperit ca, o data ce privesti adanc in interiorul atomului, aceste particule invizibile sunt asemanatoare unor mici pachete de posibilitate.

Fiecare particula subatomica parea sa existe nu ca un lucru solid si stabil, ci mai degraba ca potential al uneia dintre posibilele stari. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg spune ca nu pot fi masurate toate proprietatile unei particule subatomice in acelasi timp. De exemplu, daca poti inregistra informatia despre locul in care se afla protonul, nu ii poti determina viteza sau traiectoria; daca ii stabilesti viteza nu poti sa-i determini pozitia exacta.

Lucrarile lui Bohr si Heisenberg sugereaza ca, la nivelul sau cel mai de baza, materia nu este inca nimic concret. La scara subatomica, conform acestei noi intelegeri, realitatea nu este alcatuita din substanta solida, ci din campuri de potential - mai mult o colectie de schite posibile ale unui obiect decat obiectul in sine. O particula va prelua caracterul specific al unui obiect material numai atunci cand este masurata sau observata.

De fapt, ceea ce este chiar si mai bizar este faptul ca simpla intentie de a masura particulele, chiar fara a o face efectiv, afecteaza particulele in discutie!

Dintr-o data, subiectivitatea (actiunea constientei asupra unei bucati de materie) a devenit o componenta esentiala a naturii realitatii insasi.

Campul punctului zero.

Dupa ce savantii au continuat explorarea dimensiunilor la scara foarte mica, s-au trezit intr-un final in fata a ceva cu adevarat naucitor. Termenul pe care l-au gasit pentru a-l defini este campul punctului zero, pentru ca la acest nivel infinitezimal pare sa existe un fel de forta care se mentine chiar si la temperatura de zero absolut, cand toate formele cunoscute de energie dispar. 

Aici, dincolo de nivelul energiei insesi, exista un nivel si mai elementar. Campul la acest nivel nu mai este exact energie, dar nici nu este un camp al spatiului gol. Poate fi cel mai bine descris, dupa cum si-au dat seama fizicienii, drept un camp al informatiei.

Altfel spus, oceanul nediferentiat din care apare energia pare sa fie o mare de constienta pura, din care energia apare in zone de grupare, ici si colo. Constienta este materialul din care este alcatuit Universul. Materia si energia sunt doar doua dintre formele pe care le ia constienta. Ervin Laszlo numeste acest camp care sustine si leaga toate lucrurile campul A, in semn de respect fata de vechiul concept vedic al inregistrarilor din Akasha, un depozit nonfizic al intregii cunoasteri din Univers, inclusiv al experientelor umane.

Psihologul Carl Jung l-a numit inconstient colectiv. A fost intuit si descris pe parcursul multor mii de ani de istorie umana printr-o multitudine de termeni si imagini. Stiinta a reusit doar in ultimele decade sa ajunga la acelasi nivel cu ceea ce a fost intuit dintotdeauna, dar nu a putut fi explicat in intregime. 

Laszlo spune: Anticii stiau ca spatiul nu este gol; este originea si amintirea tuturor lucrurilor care exista si au existat vreodata. [...] Aceasta intuitie este acum redescoperita de catre stiinta avansata ca fiind un pilon central al lumii stiintifice a secolului douazeci si unu. Aceasta va schimba profund conceptia noastra despre noi insine si despre lume.

De fapt, a schimbat deja profund imaginea pe care o avem despre noi insine si despre lumea noastra si va continua sa schimbe in mod radical abordarea vietii si a afacerilor voastre. 

Gandul creeaza totul!

Deci, ce incerc sa spun? Ca tot ceea ce exista este alcatuit din gand? Acest gand creeaza lumea fizica? Da, aceasta este exact ceea ce spun.

Gandurile voastre nu numai ca sunt importante, dar ele creeaza materie. Gandul este originea tuturor lucrurilor. Si gandurile voastre sunt originea afacerilor voastre.

In capitolele urmatoare vom trece pas cu pas prin acest proces de creare a afacerii la care visati in primul rand prin cooptarea celei mai puternice forte din Univers: credintele voastre.

Cea mai puternica forta din Univers!


Daca ideea ca Universul este alcatuit din gand pare extraordinara, iata ceea ce este cu adevarat uimitor la ea. Scara puterii la care ne referim aici este impresionanta, dincolo de orice imaginatie.


Universul pare sa fie structurat ca o serie de niveluri/straturi, ca un fel de ceapa sau asemeni papusilor rusesti montate una in cealalta: in interiorul organismelor gasim celule, in celule - molecule, apoi atomi indivizibili, apoi electroni si protoni, apoi quarci, bozoni, mezoni, fotoni, leptoni... si, cu cat lumea este mai mica, cu atat mai multa forta gasim inmagazinata in ea.

Cu cat patrundeti mai adanc in natura, cu atat mai dinamica devine aceasta. Cu alte cuvinte, cu cat mai fundamental este nivelul la care patrundeti, cu atat mai mare este puterea pe care o gasiti. 

 Sa luam de exemplu puterea chimica: puterea reactiilor chimice opereaza la nivelul moleculelor si atomilor. Puterea nucleara, care este de un milion de ori mai puternica, opereaza la nivelul nucleului atomic, care este de aproximativ un milion de ori mai mic. Totusi, chiar si nivelul nuclear paleste in comparatie cu nivelurile profunde pe care le exploreaza fizica cuantica a zilelor noastre. Conform lui Laszlo, campul punctului zero are o densitate a energiei de 1094 ergi pe centimetru cub, adica de zece mii de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ori mai mult intr-un singur centimetru cub de spatiu gol decat exista in toata materia din Universul cunoscut.

Si asta numai intr-un centimetru cub de spatiu gol! Imaginati-va cat ar cuprinde un vas de un litru.

Cum va poate ajuta stiinta cuantica sa va construiti afacerea visata. 

In 1902, doi ani dupa ce fizicianul Max Plank a stabilit termenul de cuanta pentru a descrie miezul realitatii luminii, un tanar autor britanic pe nume James Allen a scris o carticica intitulata Dupa cum gandit-a omul, al carei titlu este inspirat din versetul biblic Dupa cum gandeste omul in inima sa, asa este el.

La momentul respectiv, putina lume i-ar fi asociat pe cei doi si munca lor, dar, cu intelegerea ulterioara a descoperirilor secolului, acum putem vedea legatura. In timp ce oamenii de stiinta au petrecut tot restul secolului urmand orizonturile deschise de pionieri ca Planck, Einstein, Bohr si Heisenberg, care au condus in final la vidul cuantic, filozofi ca Napoleon Hill, Earl Nigthingale si Bob Proctor au lucrat pentru a articula aplicarea acestei teorii in lumea practica a realizarilor umane.

Aceasta idee (ca gandurile noastre au un impact direct, cauzal asupra realitatii noastre) a fost luata in seama, dar intotdeauna a parut ceva ce oamenii rationali nu pot sa inghita, o idee care da nastere la si mai multe intrebari decat la raspunsuri. 

Tineti minte cantitatea naucitoare de putere care rezida in acel centimetru cub de spatiu gol sau constienta? Stim acum ca spusele lui Victor Hugo Nu exista nimic mai puternic decat o idee al carei timp a sosit sunt mai mult decat o metafora. El s-ar putea sa nu-si fi dat seama despre acest lucru la momentul respectiv, dar ne-a dat o descriere literara a modului in care functioneaza realitatea.

Gandul este cea mai puternica forta din Univers. Gandurile noastre sunt factorul de control a ceea ce manifestam si cream in viata noastra. 

Ideea precede lucrul!

Aceasta idee sta la baza felului in care a aparut casa visurilor mele, ca si la baza fiecarei afaceri pe care am construit-o. Acelasi lucru se intampla cu fiecare om de afaceri care are o viziune si aplica aceste tehnici si strategii. A inceput ca o imagine, o idee in mintea mea si, pana sa-mi dau seama, o si traiam!

Stiinta ne spune ca dedesubtul a tot ceea ce stim despre lume se afla un camp de constienta pura, de miliarde si miliarde de ori mai puternic decat orice energie masurabila, si ca acest camp de constienta absoluta stie tot ceea ce se intampla, oriunde si pretutindeni in Univers, instantaneu si cu precizie absoluta.

Aceasta nu este mult diferit de genul de descrieri pe care le-au facut de milenii oamenii in incercarea de a patrunde natura de baza a sursei noastre universale, pe care unii dintre noi o numim Dumnezeu. Oricum ati numi-o, imaginea care reiese este a unei lumi legate de o inteligenta infinit de ampla, omnipotenta si omniscienta, care se afla dincolo de toate in lumea fenomenelor ca sursa, autor si destinatie finala.

Aceasta este lumea viselor in care traim tu si eu si este lutul din care dai forma si viata afacerii tale visate.

 Stiinta crearii propriei realitati, de John Assaraf si Murray Smith - fragment din cartea Raspunsul  / The Answer -  

   traducere fragment Alexandra Stan

P.S.  Nu trebuie ignorata forta mintii. O persoana aflata sub hipnoza  se poate arde serios in cazul in care  i se pune o bucata de gheata in palma, asta daca in prealabil i s-a indus idea ca tine in mana un carbune incins.

Reciproca este de asemeni perfect valabila.