Dincole de conditionarile impuse de parinti, de profesori, de prelati, de politiceni, de societate in general - aceasta este pozitia din care Osho priveste barbatii si relatia lor cu lumea din jur. Pentru ca barbatilor li s-a cerut sa fie intr-un anumit fel pentru a fi recunoscuti ca avand succes: puternici, ambitiosi, bogati, rationali, seriosi. Iar rezultatul este usor de observat: barbati frustrati, incarcati de vina, agresivi, superficiali, aflati intr-un permanent conflict inteior.
El vorbeste despre diferite tipologii pe care le regasim in viata de fiecare zi: victima, sclavul, fiul, robotul, maniacul sexual, calugarul, homosexualul, cercetatorul, playboy-ul, iubitul, tatal, sotul, prietenul, politicianul, preotul, omul de afaceri, razboinicul, jucatorul, creatorul, maestrul, omul cel nou.
Osho este de parere ca barbatul zilelor noastre se afla intr-o criza profunda, pe care o poate depasi doar devenind constient:
“Omul este samanta marelui potential al eliberarii. Fiecare om se naste pentru a deveni un Buddha. Omul nu este un sclav, ci stapan, dar sunt foarte putini aceia care-si pot utiliza potentialul. Milioane de oameni nu isi valorifica acest potential fiinda ei considera ca au facut-o deja.
Viata e doar un prilej de a evolua, de a exista, de a inflori. Viata in sine e lipsita de continut. Daca nu esti creativ, nu o vei umple cu implinire. Ai un cantec in inima, care trebuie cantat, ai un dans care trebuie dansat, dar dansul e invizibil, si cantecul - nici chiar tu nu l-ai auzit inca. Este in adancul fiintei tale. Trebuie adus la suprafata, trebuie sa fie exprimat.
Asta se intelege prin “autorealizare”. Rar este omul care-si transforma viata in evolutie, intr-o lunga calatorie spre realizarea de sine, omul care devine ceea ce trebuie sa fie. In Orient numin un asemenea om “buddha”, in Occident “christ”. Cuvantul “christ” inseamna exact ceea ce inseamna si “buddha”: cel care s-a intors acasa.
Ratacim cu totii in cautarea casei, dar aceasta cautare este inconstienta - orbecaim prin intuneric, fara a fi prea constienti de ceea ce vrem, de cine suntem si incotro mergem. Inaintam poticnindu-ne, totul e intamplare. Dar cand vezi ca milioane de alti oameni in jurul tau fac acelasi lucru ca si tine, atunci trebuie ca esti pe cala cea buna - nu pot sa greseasca toti.
Asta e logica ta, insa contine o eroare fundamentala: nu pot sa aiba dreptate toti. Arareori cineva are dreptate, arareori realizeaza cineva adevarul. Acele milioane de oameni treiesc in minciuna si prefacatorie. Existenta lor e superficiala, traiesc numai la suprafata, in aparenta, cu totul inconstienti de existenta miezului, a centrului. Si in miez e totul, miezul e imparatia lui Dumnezeu.
Primul pas spre starea de buddha, spre realizarea potentialului infinit, este sa recunosti ca pana acum viata ta a fost irosita, ca pana acum nu ai fost constient de nimic.
Sa incepi sa devii constient, asta e calea de urmat. Grea, dificila. Sa traiesti la intamplare e usor; n-ai nevoie de inteligenta, de aceea e usor. Orice prost o poate face - toti prostii o fac deja. E usor sa traiesti la intamplare pentru ca nu te simti raspunzator de nimic din ceea ce se intampla. Arunci mereu responsabilitatea pe cineva: pe soarta, pe Dumnezeu, pe societate, economie, stat, biserica, mama, tata, pisica… Tot timpul arunci raspunderile pe altii. De aceea iti e usor.
A fi constient inseamna a-ti asuma intreaga responsabilitate. Acesta este inceputul realizarii.
Cand spun “responsabil” nu vreau sa spun “cu simtul datoriei”. Vreau sa folosesc sensul sau adevarat si esential, care este “capacitatea de a raspunde”. Asta vreau sa spun. Capacitatea de a raspunde o ai numai daca esti constient. Daca dormi tun, la ce sa raspunzi? Tu dormi: pasarile canta si tu nu le auzi, florile se desfac si tu nu simti nimic, nici parfum, nici bucurie, nimic din ce daruiesc ele existentei.
El vorbeste despre diferite tipologii pe care le regasim in viata de fiecare zi: victima, sclavul, fiul, robotul, maniacul sexual, calugarul, homosexualul, cercetatorul, playboy-ul, iubitul, tatal, sotul, prietenul, politicianul, preotul, omul de afaceri, razboinicul, jucatorul, creatorul, maestrul, omul cel nou.
Osho este de parere ca barbatul zilelor noastre se afla intr-o criza profunda, pe care o poate depasi doar devenind constient:
“Omul este samanta marelui potential al eliberarii. Fiecare om se naste pentru a deveni un Buddha. Omul nu este un sclav, ci stapan, dar sunt foarte putini aceia care-si pot utiliza potentialul. Milioane de oameni nu isi valorifica acest potential fiinda ei considera ca au facut-o deja.
Viata e doar un prilej de a evolua, de a exista, de a inflori. Viata in sine e lipsita de continut. Daca nu esti creativ, nu o vei umple cu implinire. Ai un cantec in inima, care trebuie cantat, ai un dans care trebuie dansat, dar dansul e invizibil, si cantecul - nici chiar tu nu l-ai auzit inca. Este in adancul fiintei tale. Trebuie adus la suprafata, trebuie sa fie exprimat.
Asta se intelege prin “autorealizare”. Rar este omul care-si transforma viata in evolutie, intr-o lunga calatorie spre realizarea de sine, omul care devine ceea ce trebuie sa fie. In Orient numin un asemenea om “buddha”, in Occident “christ”. Cuvantul “christ” inseamna exact ceea ce inseamna si “buddha”: cel care s-a intors acasa.
Ratacim cu totii in cautarea casei, dar aceasta cautare este inconstienta - orbecaim prin intuneric, fara a fi prea constienti de ceea ce vrem, de cine suntem si incotro mergem. Inaintam poticnindu-ne, totul e intamplare. Dar cand vezi ca milioane de alti oameni in jurul tau fac acelasi lucru ca si tine, atunci trebuie ca esti pe cala cea buna - nu pot sa greseasca toti.
Asta e logica ta, insa contine o eroare fundamentala: nu pot sa aiba dreptate toti. Arareori cineva are dreptate, arareori realizeaza cineva adevarul. Acele milioane de oameni treiesc in minciuna si prefacatorie. Existenta lor e superficiala, traiesc numai la suprafata, in aparenta, cu totul inconstienti de existenta miezului, a centrului. Si in miez e totul, miezul e imparatia lui Dumnezeu.
Primul pas spre starea de buddha, spre realizarea potentialului infinit, este sa recunosti ca pana acum viata ta a fost irosita, ca pana acum nu ai fost constient de nimic.
Sa incepi sa devii constient, asta e calea de urmat. Grea, dificila. Sa traiesti la intamplare e usor; n-ai nevoie de inteligenta, de aceea e usor. Orice prost o poate face - toti prostii o fac deja. E usor sa traiesti la intamplare pentru ca nu te simti raspunzator de nimic din ceea ce se intampla. Arunci mereu responsabilitatea pe cineva: pe soarta, pe Dumnezeu, pe societate, economie, stat, biserica, mama, tata, pisica… Tot timpul arunci raspunderile pe altii. De aceea iti e usor.
A fi constient inseamna a-ti asuma intreaga responsabilitate. Acesta este inceputul realizarii.
Cand spun “responsabil” nu vreau sa spun “cu simtul datoriei”. Vreau sa folosesc sensul sau adevarat si esential, care este “capacitatea de a raspunde”. Asta vreau sa spun. Capacitatea de a raspunde o ai numai daca esti constient. Daca dormi tun, la ce sa raspunzi? Tu dormi: pasarile canta si tu nu le auzi, florile se desfac si tu nu simti nimic, nici parfum, nici bucurie, nimic din ce daruiesc ele existentei.
Sa fii responsabil inseamna sa fii atent si constient, sa ai mintea atenta. Actioneaza cat mai atent cu putinta. Chiar si lucrurile marunte - mersul pe strada, pranzul, baia - nu trebuie facute mecanic. Fa-le deplin constient.
Incet-incet micile acte incep sa lumineze, lumina se tot aduna in tine, pana cand in final se aduna explozia. Samanta a incoltit, potentialul ei s-a realizat. Nu mai esti o samanta, esti o floare aurita de lotus, o floare cu o mie de petale.
Acela este un moment de mare binecuvantare: Buddha l-a numit “Nirvana”.
Ai ajuns! Nu mai ai ce sa implinesti, nu mai ai unde sa te duci. Poti sa te odihnesti, sa te relaxezi. Calatoria s-a sfarsit. O mare bucurie se abate asupra ta, un mare extaz se naste.
Dar trebuie sa incepi cu inceputul.”
Bineinteles ca o parte din carte este dedicata relatiei barbatului cu femeia. Am sa reproduc mai jos un mic fragment referitor la acest subiect doar pentru a va oferi o exemplificare:
“Egoismul este egoism. Nu este nici masculin, nici feminin.
Barbatul a fost inuman fata de femeie timp de secole, si aceasta atitudine a rezultat din cauza comparatiei in urma careia s-a ales cu un profund sentiment de inferioritate. Cea mai mare problema: femeia poate sa devina mama, ea este capabila sa daruiasca viata, si barbatul nu. Acesta a fost inceputul complexului de inferioritate - natura isi are bazele in femeie, nu in barbat.
Mai mult, in multe domenii ea e mai puternica decat el. Femeile sunt mai rabdatoare, mai tolerante decat barbatii. Femeile sunt mai putin violente decat barbatii. Femeile nu comit crime. Barbatii ucid, pornesc cruciade, se pregatesc mereu de razboaie, inventeaza tot felul de arme mortale - bombe atomice, arme nucleare. Femeia este complet in afara acestui joc al mortii.
Nu este intamplator ca barbatul a inceput sa se simta intrucatva inferior, asa ca barbatul -a apucat sa impinga, in mod artificial, femeia spre inferioritate. Nu i s-a permis educatia, nu a avut independenta economica, nu i s-a permis sa iasa din casa, a trait intr-un fel de inchisoare. Pare incredibil ce a facut barbatul cu femeia, doar pentru a scapa de inferioritate. A facut femeia sa se simta inferioara in mod artificial. [….]
Asculta femeia. Ai oprimat-o atat de mult… E momentul sa fie ascultata. Lucrurile trebuie corectate. Macar in viata de cuplu fa in asa fel incat femeia sa se bucure de aceeasi libertate ca si tine. Ajut-o sa-si recapete demnitate si astfel sa infloreasca din nou. Permite-i sa-si arate talentul, geniul.
Nimeni nu e mai presus sau mai prejos… Femeile sunt femei, barbatii sunt barbati, exista diferente, dar acestea nu fac pe nimeni superior sau inferior. Atractia este data tocmai de aceste diferente. Gandeste-te la o lume in care ar fi numai barbati. Ce urat! Viata este bogata pentru ca exista diferente, atitudini diverse, opinii diferite. Nimeni nu este superior sau inferior. Oamenii sunt doar diferiti.
Accepta si ajuta-ti femeia sa fie libera, dupa secole de reprimare. Fii prieten cu ea. S-a facut mult rau, a fost prea ranita. Iubirea ta o va vindeca si vei contribui astfel la constiinta intregii lumi.”
Incet-incet micile acte incep sa lumineze, lumina se tot aduna in tine, pana cand in final se aduna explozia. Samanta a incoltit, potentialul ei s-a realizat. Nu mai esti o samanta, esti o floare aurita de lotus, o floare cu o mie de petale.
Acela este un moment de mare binecuvantare: Buddha l-a numit “Nirvana”.
Ai ajuns! Nu mai ai ce sa implinesti, nu mai ai unde sa te duci. Poti sa te odihnesti, sa te relaxezi. Calatoria s-a sfarsit. O mare bucurie se abate asupra ta, un mare extaz se naste.
Dar trebuie sa incepi cu inceputul.”
Bineinteles ca o parte din carte este dedicata relatiei barbatului cu femeia. Am sa reproduc mai jos un mic fragment referitor la acest subiect doar pentru a va oferi o exemplificare:
“Egoismul este egoism. Nu este nici masculin, nici feminin.
Barbatul a fost inuman fata de femeie timp de secole, si aceasta atitudine a rezultat din cauza comparatiei in urma careia s-a ales cu un profund sentiment de inferioritate. Cea mai mare problema: femeia poate sa devina mama, ea este capabila sa daruiasca viata, si barbatul nu. Acesta a fost inceputul complexului de inferioritate - natura isi are bazele in femeie, nu in barbat.
Mai mult, in multe domenii ea e mai puternica decat el. Femeile sunt mai rabdatoare, mai tolerante decat barbatii. Femeile sunt mai putin violente decat barbatii. Femeile nu comit crime. Barbatii ucid, pornesc cruciade, se pregatesc mereu de razboaie, inventeaza tot felul de arme mortale - bombe atomice, arme nucleare. Femeia este complet in afara acestui joc al mortii.
Nu este intamplator ca barbatul a inceput sa se simta intrucatva inferior, asa ca barbatul -a apucat sa impinga, in mod artificial, femeia spre inferioritate. Nu i s-a permis educatia, nu a avut independenta economica, nu i s-a permis sa iasa din casa, a trait intr-un fel de inchisoare. Pare incredibil ce a facut barbatul cu femeia, doar pentru a scapa de inferioritate. A facut femeia sa se simta inferioara in mod artificial. [….]
Asculta femeia. Ai oprimat-o atat de mult… E momentul sa fie ascultata. Lucrurile trebuie corectate. Macar in viata de cuplu fa in asa fel incat femeia sa se bucure de aceeasi libertate ca si tine. Ajut-o sa-si recapete demnitate si astfel sa infloreasca din nou. Permite-i sa-si arate talentul, geniul.
Nimeni nu e mai presus sau mai prejos… Femeile sunt femei, barbatii sunt barbati, exista diferente, dar acestea nu fac pe nimeni superior sau inferior. Atractia este data tocmai de aceste diferente. Gandeste-te la o lume in care ar fi numai barbati. Ce urat! Viata este bogata pentru ca exista diferente, atitudini diverse, opinii diferite. Nimeni nu este superior sau inferior. Oamenii sunt doar diferiti.
Accepta si ajuta-ti femeia sa fie libera, dupa secole de reprimare. Fii prieten cu ea. S-a facut mult rau, a fost prea ranita. Iubirea ta o va vindeca si vei contribui astfel la constiinta intregii lumi.”
de Corina Marin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu