Frica distruge, frica otraveste - Osho

Fiecare este imbracat intr-o armura.


In primul rind: copilul se naste, complet neajutorat, intr-o lume despre care nu stie nimic.


Este fireasc sa ii fie teama de necunoscutul care se deschide in fata lui.


El nu a uitat inca acele noua luni de deplina siguranta, in care era lipsit de orice grija, liber de orice raspundere, fara sa-si faca probleme in privinta zilei de miine.


Pentru noi este vorba de numai noua luni, pentru el este insa o eternitate.
El nu are notiunea timpului; nu stie nimic despre calendar, despre ore, minute, zile sau luni.
El a trait o eternitate in deplina siguranta, fara nici o responsabilitate. Apoi este aruncat deodata intr-o lume necunoscuta, in care depinde cu totul de ceilalti. Este deci firesc sa se teama.
Toti sunt mai mari decit el, mai puternici si ii este imposibil sa supravietuiasca fara ajutorul lor.
Copilul este constient de dependenta sa; el si-a pierdut independenta, libertatea. Dintr-un anumit punct de vedere, armura poate reprezenta o necesitate; poate ca este.

Insa, odata cu inaintarea in virsta, are loc nu numai o crestere ci si o maturizare, si incepeti sa deveniti constienti de ceea ce purtati in interiorul vostru.

Priviti indeaproape si veti gasi in voi teama.

O persoana matura trebuie sa renunte la tot ceea ce are vreo legatura cu frica. Astfel se instaleaza maturitatea.

Urmariti pur si simplu toate actiunile voastre, toate credintele voastre si intrebati-va daca au la baza realitatea, experienta sau teama.

Tot ceea ce se bazeaza pe teama trebuie aruncat imediat, fara nici o ezitare.

Este armura voastra.

Armura voastra psihologica nu poate fi indepartata; va veti lupta pentru a o pastra.

Sunteti singurii capabili de a face ceva pentru a o indeparta: trebuie sa ii examinati cu atentie partile componente.

Daca acestea s-au format ca urmare a intelegerii, a experientelor voastre, atunci nu trebuie operata o renuntare, ci o integrare in propria voastra fiinta. Insa nu veti gasi in armura voastra nici macar un singur lucru care sa aiba la baza experienta.

Ea este formata numai de teama, de la A la Z.

Intreaga noastra viata se bazeaza pe teama, iar toate celelalte experiente sunt otravite de ea. Iubim o alta fiinta, insa aceasta iubire are la baza frica.

Frica distruge, frica otraveste.

Cautam sa descoperim adevarul, insa in cazul in care cautarea noastra se bazeaza pe teama, nu vom reusi sa-l gasim. Orice ati face, retineti un singur lucru: cresterea voastra nu se va putea realiza daca are drept fundament frica; veti tremura si veti muri.

Frica este in slujba mortii.

O fiinta lipsita de teama este rasplatita cu toate darurile vietii.

Nu mai exista nici o separare; sunteti incarcati cu daruri, si in tot ceea ce intreprindeti aveti o putere, o siguranta, o extraordinara senzatie de integritate.

Osho

Filozofia Fricii - Smecherul

Am primit de la cineva zilele trecute o gluma care circula pe net:

Cele cinci porunci ale vietii:

Sa nu gandesti.
Daca gandesti, sa nu spui.
Daca spui, sa nu scrii.
Daca scrii, sa nu semnezi.
Daca semnezi, sa nu te miri.

E o gluma amara, ce se incadreaza mai bine in zona de umor negru.

Randurile de mai sus rezuma in fapt filozofia primitiva a umanoidului care trece ca o umbra prin viata.

In limbajul underground, el este cel care se descurca, "Smecherul".

Este visul, idealul terestru al interlopului ascultator de manele.

Nivelul lui de cultura se rezuma strict la campionatul national sau poate si la cel european de fotbal.

Ratiune paralizata, inteligenta minima. Trist, las, coborat recent din copac, se adapteaza cu durere vietii terestre. Omul vierme, se taraste prin viata si isi schimba directia in functie de zona cu minima rezistenta.

El are numai nevoi de baza. Viata, ca la orice nevertebrat se rezuma strict la nevoile fiziologice ale organismului. Apa, papa, nani.... restul…. Totusi in sinea lui spera sa mai pice si altceva. E nostalgic, regreta tot ce trece.

Paraziteaza societatea terorizat de frica. Frica este emotia care il stapaneste 99% din timp si ii guverneaza viata.

Nu va asteptati sa recunoasca acest fapt. La capitolul sinceritate nu sta grozav.

Este ipocrizia intruchipata, cel dupa care s-a facut definitia din DEX, a oportunistului.

Se va prezenta tuturor celor care nu il cunosc, ca un adevarat luptator pentru binele umanitatii, un filantrop pur sange. Cartea lui de vizita si C.V. –ul sunt bine drese ca sa reliefeze profilul dorit. El a colaborat cu "Fosta...", colaboreaza cu succes cu " Actuala..". El e in multe cazuri chiar “Patriotul Verde”.

Pune mult acent pe actiuni mondene de genul “Sa vezi si sa fii vazut”.

Individ sters superficial, rigid se fereste sa invete ceva. Si-a creeat deja o masca de om sobru, distins, integru.

Nu mai are rabdare. Cu greu il poti convinge sa citeasca ceva.

Nu are principii, nu are pasiuni, nu are un tel in viata. In schimb are asteptari. Multe asteptari.

Se vaieta si critica pe oricine si orice, deoarece el e convins, crede cu tarie, ca modul lui de vietuire, filozofia fricii e unica care garanteaza ascensiunea sociala.

Vede viata numai in alb si negru, ca pe o lupta continua de supravietuire. Nu il poti cantrazice.

Fanfaron prin vocatie, are o reala pasiune pentru a promite orice si oricui.

Are cateodata idei, putine dar fixe. Lozinca lui “O promisiune nu costa nimic” ba, dimpotriva, poate aduce avantaje nesperate. Sau “ Fraierii se nasc in fiecare clipa, trebuie numai sa ii descoperi.”

Daca insa e fortat de cineva sa isi respecte promisiunile, devine agresiv si persoana respectiva si-a castigat un dusman sincer. Va fi evitat din acea clipa dar nu va fi uitat. Nu gandeste el foarte profund dar are memorie buna.

Are un cult aparte pentru razbunare.

El constitue nucleul tuturor societatilor totalitare din lume. Sprijina cu elan orice doctrina, fie de stanga fie de dreapta, fie extrema sau mai ales extrema. Va executa orice ordin, cat timp va avea impresia ca poate avea un minim avantaj sau el personal nu va fi afectat.

Nu face acte de caritate niciodata.

El e individul din spatele pustii cu luneta. Aici e zona lui de liniste, sanctuarul unde mediteaza.

Slugarnic cu sefii, si mizerabil cu subordonatii, daca ii are.

E delatorul profesionist. E autorul "curajos" al tuturor anonimelor.

Nu are prieteni decat de conjunctura. Pentru el cei din jurul lui sunt indivizi dupa care trebuie sa profiti. Prietenii sai vremelnici, naivii care se invart in jurul lui pana se prind intr-un tarziu cu cine au de-a face.

Are un adevarat talent de a detecta slabiciunile cuiva si a le exploata.

El e laudatorul profesionist. Unii au chiar diplome si medalii .

Daca vede pe cineva cazut jos nu va ezita sa-i dea si el un picior in gura. Nu ca ar avea ceva personal cu respectivul. E insa ocazia rarissima in care poate fi si el curajos.

E micul lui moment de glorie. Si nu il va rata!

Daca ii ceri sa se autocaracterizeze raspunsul lui e scurt si promt: Smecher!

P.S. Incerc sa-mi inchipui o lume unde toti indivizii ar fi ..."Smecheri".

E o dubla negatie, o utopie. Parazitii de obicei dispar odata cu organismul parazitat.

Sau poate cine stie, se pot parazita si unii pe altii ???? Cei mai "Smecheri" dispar ultimii. Ar fi un final grandios. Ar arata in sfarsit la toti dusmanii cine sunt ei.

"Mi-am spus într-o zi că nenorocul / n-are cum fi dat pe vecie / că poţi să-l schimbi dacă schimbi ceva în destin / ţinuta, numele, căutătura, amicii / o da, mai ales amicii"

(Ioan Es. Pop)

D.E.X.: IPOCRÍT s., adj. 1. s. făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e şi ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)